ami place cea ce fac iubesc albinele
Şi n-are ce rău să-ţi facă!", crede Monica Tatoiu despre miraculoasele şi banalele ingrediente: lăptişor de matcă - 4 grame, miere de salcâm, luată de la Plafar - 1,5 kilograme, polen măcinat - 300 de grame, ser fiziologic - 200 mililitri, tinctură de propolis -150 de grame.

"Toate ingredientele se amestecă, apoi pasta creată se pune la frigider. Se ia o linguriţă dimineaţa, la prânz şi seara, pe stomacul gol, sau cu ceai. Puteţi mânca după 30 de minute", mai recomandă Tatoiu.
Parfait cu mire
Ingrediente pentru 6 portii
•250 g miere
•4 galbenusuri
•400 ml frisca
•30 ml lichior de migdale
Mod de preparare
•Se freaca mierea cu galbenusurile si se adauga incet lichiorul.
•Se bate frisca spuna si se adauga amestecul de miere.
•Se toarna aceasta compozitie in 6 forme mici, care se pun in congelator timp de 8 ore.
•Inainte de a fi aduse la masa, formele se pun 2 secunde in apa fierbinte, astfel se rastoarna usor compozitia pe farfurioare.
•Se decoreaza cu diverse sosuri: vanilie, migdale sau fructe
Legea apiculturii nr. 131/2010, pentru modificarea si completarea Legii apiculturii nr. 89/1998

Actul a fost publicat in Monitorul Oficial, partea I, Nr 464 din 7 iulie 2010

Articolul 1

Legea apiculturii nr. 89/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1.Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 20. - In termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, vor fi elaborate norme metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor."
2.Dupa articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 211, cu urmatorul cuprins:
"Art. 211. - Regulamentul privind organizarea stuparitului in Romania este prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta lege ."
3.Dupa articolul 24 se introduce anexa "Regulament privind organizarea stuparitului in Romania" cu urmatorul cuprins:

Anexa - Regulament privind organizarea stuparitului in Romania
Articolul 1

In intelesul prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) apicultura - ramura agricola din sectorul zootehnic ce cuprinde activitatea de crestere, ameliorare si exploatare a albinelor melifere; stiinta care se ocupa cu cresterea si ingrijirea rationala a albinelor, in scopul folosirii produselor lor;
b) produse apicole - mierea de albine, polenul, pastura, laptisorul de matca, apilarnilul, ceara, propolisul, veninul de albine;
c) apicultor - persoana care practica apicultura si care poate detine, creste sau exploata familii de albine;
d) stup - cutia sau containerul standardizat care adaposteste familia de albine in perioada de crestere si exploatare;
e) familie de albine - unitatea biologica alcatuita din albine lucratoare, matca, trantori si care este adapostita intr-un stup/container standardizat;
f) stupina - un ansamblu unitar de familii de albine - stupi/loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasati stupii si toate instalatiile anexe;
g) vatra de stupina - locul de amplasare a unei stupine permanente sau temporare;
h) stupina stationara/permanenta - stupina amplasata de obicei in locul unde albinele ierneaza;
i) stupina temporara - stupina transportata si amplasata temporar langa sursele melifere pentru perioada de cules si mutata ulterior in alt loc;
j) baza melifera - resursa naturala melifera alcatuita din flora spontana si plante cultivate;
k) polenizarea plantelor - tehnologie agrotehnica prin care se asigura fecundarea plantelor entomofile in scopul sporirii productiei de seminte, fructe si legume;
l) plante/flora entomofila - plante ce se polenizeaza cu ajutorul insectelor, inclusiv al albinelor;
m) stuparitul pastoral/transhumanta - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, care cuprinde una sau mai multe deplasari ale stupinei temporare in cursul unui an;
n) stuparitul stationar/permanent - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola in care stupina se mentine pe vatra de stupina stationara/permanenta;
o) rasa de albine - populatia de familii de albine de origine comuna suficient de numeroasa pentru cresterea "in sine", care are un genofond comun si poseda anumite particularitati fenotipice, adaptata conditiilor pedoclimatice si florei melifere din zona respectiva;
p) familie de albine de elita - familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, care transmit constant, prin descendenta, insusirile respective;
q) stupina de elita - stupina cu familii de albine de elita, confirmate prin documentatia de evidenta zootehnica si care a fost atestata oficial conform legislatiei in vigoare;
r) stupina de reproductie - stupina producatoare de matci selectionate imperecheate in care se multiplica materialul genetic de la familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, din stupina de elita;
s) matca - singurul individ femela din familia de albine cu organe reproducatoare complet dezvoltate, capabila sa se imperecheze si sa depuna oua fecundate.

Articolul 2

(1) Stuparitul stationar se refera la practicarea apiculturii pe vatra fixa, constand in amplasarea stupilor pe toata perioada sezonului activ, cat si pe perioada de iernare pe aceeasi vatra.
(2) Vatra permanenta poate fi amplasata pe un teren proprietate privata sau pe un teren aflat in concesiune, inchiriere, comodat, scoatere temporara din folosinta ori pe un fond forestier.
(3) Stupinele stationare vor fi inregistrate si evidentiate in baza de date oficiala la primarii, comisia locala de baza melifera, dispensare veterinare teritoriale.
(4) Stupinele stationare autorizate pentru cresterea matcilor nu vor fi amplasate in masive melifere de importanta nationala.
(5) Suprafata de teren pentru vatra de stupina se acorda in functie de marimea stupinei, dar nu va fi mai mica de 5 m2 pentru fiecare familie de albine si 50 m2 pentru fiecare pavilion apicol.

Articolul 3

(1) Transhumanta este veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, prin care apicultorul deplaseaza familiile de albine in cursul anului la unul sau mai multe masive melifere aflate pe un teren agricol sau pe un fond forestier.
(2) Vatra de stupina in pastoral se atribuie in baza autorizatiei prevazute la anexa nr. 1a), pe care o elibereaza comisia judeteana de baza melifera si stuparit pastoral, la solicitarea scrisa a apicultorului, in care va preciza: masivul melifer si punctele de reper cat mai exacte, numarul de familii de albine, data de plecare, perioada de deplasare, precum si date personale de identificare si comunicare .
(3) Stupinele deplasate in pastoral vor putea fi identificate dupa un panou pe care vor fi trecute urmatoarele date: numele proprietarului, adresa, telefonul, numarul de stupi pe vatra, numarul de inregistrare la directia sanitar-veterinara si cel al autorizatiei.
(4) Pentru sprijinirea si monitorizarea activitatii de stuparit pastoral se constituie anual:
a) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
b) Comisii judetene de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral.

Articolul 4

(1) Atributiile si componenta comisiilor de baza melifera si stuparit pastoral sunt urmatoarele:

1.Atributiile Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) coordoneaza si controleaza activitatea comisiilor judetene si rezolva problemele care depasesc competentele comisiei judetene;
b) centralizeaza resursele melifere raportate de comisiile judetene;
c) efectueaza balanta melifera la nivel national;
d) analizeaza necesarul si excedentul fondului melifer de interes national;
e) repartizeaza excedentul fondului melifer comisiilor judetene cu baza melifera deficitara.
2.Componenta Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiei profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei cu atributii fitosanitare din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
f) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
g) membru - reprezentantul Ministerului Administratiei si Internelor;
h) membru - reprezentantul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii;
i) membru - reprezentantul Ministerului Mediului si Padurilor.
3.Atributiile Comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:
a) centralizeaza cererile apicultorilor solicitanti de repartitie pentru baza melifera;
b) inventariaza si intocmeste harta resurselor melifere la nivelul judetului;
c) comunica rezultatul inventarului Comisiei centrale - excedentul sau deficitul rezultat ca urmare a solicitarilor si inventarului bazei melifere;
d) elibereaza autorizatiile de stuparit pastoral;
e) analizeaza si solutioneaza litigiile aparute in derularea actiunii de stuparit pastoral la nivelul judetului.
4.Componenta comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul directiei judetene agricole si pentru dezvoltare rurala;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiilor profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei judetene pentru protectia plantelor;
f) membru - reprezentantul inspectoratului judetean de politie;
g) membru - reprezentantul consiliului judetean;
h) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
i) membru - reprezentantul inspectoratului teritorial de regim silvic si de vanatoare.
(2) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral coordoneaza intreaga activitate de stuparit la nivel national, prin comisiile judetene de baza melifera si stuparit pastoral.

Articolul 5

(1) In scopul protejarii vietii si sanatatii oamenilor si animalelor, precum si al protejarii mediului si proprietatii, amplasarea stupilor cu albine pe terenurile detinute de apicultor cu orice titlu se va face la o distanta de cel putin 5 m fata de drumurile publice sau hotarele proprietatii invecinate ori hotarele proprietatii publice sau private aflate in intravilan ori in extravilan.
(2) In situatia in care distantele prevazute la alin. (1) nu pot fi respectate, stupii cu albine vor fi despartiti de vecinatati printr-un gard, zid, plasa sau orice alt material prin care albinele sa nu poata patrunde in zbor, cu o inaltime minima de 2 m de la nivelul solului, care sa se continue pe aceeasi linie inca 2 m lateral de extremitatile stupului.
(3) Numarul familiilor de albine amplasate pe un teren conform cerintelor prevazute la alin. (2) nu este limitat.
(4) Apicultorul nu raspunde pentru prezenta albinelor in cautarea polenului si nectarului pe diverse proprietati, vii, livezi ori pentru prezenta roiurilor, ca urmare a instinctului de inmultire.

Articolul 6

Pentru utilizarea optima a potentialului melifer, se recomanda incarcaturi optime de familii de albine la hectar, dupa cum urmeaza:

•salcam - 15-30 de familii de albine/hectar
•tei - 10-15 familii de albine/hectar
•floarea-soarelui - 1-2 familii de albine/hectar
•pomi fructiferi - 2-3 familii de albine/hectar
•rapita - mustar - 2-3 familii de albine/hectar
•leguminoase perene - 4-6 familii de albine/hectar
•plante medicinale si aromatice - 3-4 familii de albine/hectar
•zmeuris si zburatoare - 3-5 familii de albine/hectar
Articolul 7
(1) Termenele pentru depunerea cererilor de solicitare a repartitiei de baza melifera la nivelul judetului, a inventarierii resurselor melifere, raportarea acestora la nivel central, precum si repartizarea excedentului de fond melifer sunt prevazute in anexa nr. 1b).
(2) Apicultorii solicitanti de baza melifera vor primi repartitia de la comisia judeteana de baza melifera si stuparit pastoral, prin eliberarea autorizatiei de stuparit pastoral.
(3) Secretarii comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral raspund atat de completarea corecta a autorizatiilor de stuparit pastoral, cat si de obtinerea vizelor.
(4) Deplasarea familiilor de albine in pastoral se va efectua numai pe baza acestor autorizatii, care vor fi insotite de carnetul de stupina.
(5) Vetrele de stupina se atribuie in pastoral pe perioada determinata si pe terenuri necultivate.

Articolul 8
Pe intreaga perioada de deplasare si amplasare a stupinei, apicultorul este raspunzator de respectarea normelor privind distanta dintre stupine, incarcatura la hectar, respectarea directiei de zbor a stupinelor amplasate anterior, avand totodata obligatia de a informa, in scris, consiliul local pe raza caruia este situata vatra de stupina, in cel mult 24 de ore de la instalarea pe vatra, asupra locului exact, perioadei de sedere, numarului familiilor de albine amplasate, precum si cu privire la datele personale de identificare unde poate fi anuntat in cazul efectuarii tratamentelor fitosanitare cu substante chimice, pentru prevenirea intoxicatiilor la albine, conform prevederilor legale in vigoare.
 

Titlul paginii web

 
 

46-Mierea ca remediu naturist

Suc de lămâie cu miere
Sucul de la o lămâie potrivită se pun 2 linguri de glicerină (de la farmacie) şi 100 g miere. Separat se pune într-un vas lămâia coaja bine spălată şi mărunţită la fiert în 200 ml apă. Se lasă să fiarbă la foc mic până scade apa la jumătate. Se lasă să se răcească apoi se strecoară peste sucul obţinut anterior. Se amestecă pentru omogenizare şi se ţine apoi în borcan ermetic închis la frigider.
Administrare : se dă la copii, după vârstă, 1-6 linguriţe pe zi până cedează tusa, apoi dozele se scad treptat. Adulţii iau 3-6 linguri pe zi.
Acţiuni terapeutice : calmant, emolient şi bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei respiratorii. Se indică în toate afecţiunile respiratorii. Conţine în plus şi vitamina C care este un bun antioxidant. Se indică în special în bronşita cronică sau tusa spastică, sau alte tipuri de tusă.
Contraindicaţii : nu se dă la bolnavii de diabet zaharat.
Conservare : preparatul poate fi păstrat la frigider 7 zile, în borcan închis ermetic.
Miere cu hrean
Se spală rădăcina de hrean foarte bine apoi se rade pe răzătoarea fină. La fiecare lingură (15g) de hrean ras se adaugă 2 linguri de miere (40g). Se amestecă bine şi se poate folosi.
Administrare: se consumă de adulţi sera această cantitate (1 lingură hrean cu 2 miere). Se va consuma încet cu înghiţituri mici. Copiii iau jumătate sau un sfert în funcţie de vârstă.
Se mai repetă o dată peste 7 zile.
Acţiuni: are acţiune vermifugă, mai ales asupra viermilor rotunzi. În plus de asta are acţiune tonicardică (fortifică muşchiul inimii). De asemenea este un stimul nervos şi sexual.
Contraindicaţii: cei cu febră şi diabetul, sau cei alergici la hrean sau miere. De asemenea nu este bine să se dea celor care sunt excitaţi nervos sau sexual.
Atenţie: la 24 ore de la preparare îşi pierde proprietăţile.
Miere cu ferigă
Se caută o rădăcină de ferigă (Aspidium filix mas) preferabil de la cei care cunosc specia. Se usucă bine apoi se mărunţeşte. Se pune apoi în râşniţa de cafea şi se macină fin. Se trece prin sită. Se ia din acest praf o lingură (15 g) se pune într-o ceaşcă cu 2 linguri de miere şi se amestecă bine.
Adulţii vor lua tot odată cu înghiţituri mici în timp de 1 oră. Copii iau jumătate sau un sfert în funcţie de vârstă. După 3 ore se ia un purgativ.
Se mai poate repeta după 1 săptămână.
Indicaţii: are acţiune vermifugă mai ales în cazul teniei.
Contraindicaţii: Cei alergici la produsele acestea, diabet sau cei cu febră.
Conservare: se poate folosi dacă se ţine la rece doar timp de 3 zile, închis ermetic.
Miere cu ceai de nuc
Compoziţia: frunze de nuc proaspete sau uscate, miere şi apă.
Preparare: într-un vas cu 200 ml apă se pune un pumn de frunze proaspete sau uscate mărunţite de nuc şi se fierbe totul acoperit cu capac la foc mic, până lichidul scade la jumătate. Se lasă să se răcească şi se strecoară. Se adaugă 1 lingură de miere la 100 ml ceai.
Administrare: timp de 1 săptămână, se beau câte 3 căni de ceai de 100 ml, după mesele principale. Concomitent, în fiecare seară se aplică tot din acest ceai comprese pe porţiunile care transpiră cel mai mult (subsuori sau axile, palme, laba piciorului, etc). Se pot face cu acest ceai şi băi, unde se stă la temperatura corpului timp de 30 minute.
Acţiuni terapeutice: ameliorează circulaţia sângelui şi funcţionarea glandelor sudoripare.
Indicaţii: este foarte bun în transpiraţii abundente, persistente (hiperhidrozii) generale sau localizate în diferite părţi ale corpului.
Contraindicaţii: cei alergici la unul din componente sau diabetul zaharat.
Conservare: se face doar cât se foloseşte atunci, nu se lasă mai mult de 2-3 ore.
Efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de proprietatile plantelor vizitate de albine, respectiv de principiile active ale acestora.
Iata cateva din proprietatile farmacologice si indicatiile unor sorturi de miere:
• mierea de tei (sedativ nervos, antispastic, fortifiant al cordului) - indicata in tuse uscata, insomnii, bronsite, laringite, traheite, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, diskinezie biliara hipertona, rani purulente si arsuri;
• mierea de menta (carminativa, analgezica, tonica, antiseptica) - indicata in spasme pilorice, diskinezii biliare si gastrointestinale;
• mierea de salcam (expectoranta, excelent calmant al tusei, antiseptica, diuretica, antidiareica) - se poate folosi, in doze mici (pana in 5 grame pe zi), chiar si in diabet, desigur cu acordul diabetologului si reducerea aportului altor glucide din alimentatie;
• mierea de floarea-soarelui - indicata in ateroscleroza, tulburari de dinamica sexuala;
• mierea de pomi fructiferi (antimicrobiana, indeosebi fata de bacteriile Gram pozitive si Gram negative) - indicata in maladii gastrointestinale si ale rinichilor;
• mierea de conifere - actiune antiseptica si antiinflamatoare atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare, actiune diuretica;
• mierea de munte - indicata in afectiunile inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii; in tratarea ranilor purulente; deficiente imunitare;
• mierea poliflora - antiseptica, sedativa.
Oamenii care consuma acest adevarat miracol al naturii trebuie sa stie ca, pe langa multiplele beneficii aduse sanatatii, mierea poate avea si contraindicatii.

Retineti: consumul de miere este contraindicat pentru toti bolnavii la care este necesara limitarea glucidelor sau care au o hipersensibilitate fata de miere. Nu se recomanda celor cu tulburari glicoregulatorii sau cu diabet zaharat, precum si celor cu insuficienta pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat, de exemplu, bolnavilor de astm bronsic alergic, insuficienta cardiaca, cord pulmonar, dereglari majore ale miocardului, stari febrile, hemoragii repetate ale cailor respiratorii.
Este dificil sa faci o clasificare precisa a produselor stupului dupa efectele terapeutice pe care le au. Putem spune ca produsele apicole, in totalitatea lor, se completeaza reciproc si ofera astfel efecte terapeutice amplificate. Dr. Constantin Neacsu, unul din marii specialisti romani in apiterapie, citeaza numeroase cazuri in care produsele stupului sunt folosite cu rezultate remarcabile.
Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere
In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.
In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.
In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.
Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).
In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.
Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.
Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune
In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.
In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.
Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.
Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.
In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.
IN AFECTIUNILE SISTEMULUI NERVOS
In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.
Miere cu muguri de nuc
Compoziţia: 100g muguri de nuc, 200 ml apă, 150 g miere.
Preparare: mugurii de nuc se spală şi se pun la fiert într-un vas acoperit, la foc domol, până când apa scade la jumătate. Se zdrobesc bine, se lasă să se răcească şi se adaugă mierea. Compoziţia se amestecă bine până la omogenizare, se pune într-un borcan, închis ermetic la rece.
Administrare: se dă copiilor între 3-6 ani câte 1 linguriţă dimineaţa, celor între 6-9 ani câte 1 linguriţă dimineaţa şi alta seara, timp de 1 lună.
Toate se iau înaintea meselor. Se poate repeta după o lună de pauză, atât cât este nevoie. Pentru adulţi se dau 3 linguri pe zi, câte 1 înaintea meselor principale, o lună da, o lună nu, cât este nevoie.
Acţiuni terapeutice: stimulează pofta de mâncare, accelerează metabolismul şi ajută la îngrăşare. Prin iodul conţinut în mugurii de nuc şi vitaminele din complexul B, ajută la funcţionarea tiroidei, fiind foarte folositoare atât la prevenirea cât şi la tratarea guşei endemice. De asemenea creşte rezistenţa organismului la infecţii.
Îndicaţii: este unul dintre cele mai eficiente medicamente contra lipsei poftei de mâncare, slăbiciunii, oboselii, bolilor nervoase de tip astenic, insuficienţelor glandulare şi sexuale.
Contra indicaţii: nu se dă bolnavilor cu temperatura crescută, diabet zaharat sau care au alergie la unul din componente.
Conservare: este cu atât mai activ cu cât este mai proaspăt. Se poate păstra la rece închis ermetic maximum 15 zile.
IN AFECTIUNILE CAILOR RESPIRATORII
In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.
Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
Miere cu pătlagină. (Plantago lanceolata)
Se preferă frunzele proaspete de pătlagină îngustă. Se iau şi se spală 100 g de frunze apoi se toacă foarte mărunt şi se pun într-un borcan cu capac etanş. Se pune peste ele tot atâta miere polifloră. Se lasă la rece timp de 10 zile având grijă să se amestece bine zilnic de câteva ori pentru omogenizare.
Patlagina conţine: aucubozid, substanţe mucilaginoase, tanin, planteoză şi filochinonă. Mierea este foarte complexă în privinţa compoziţiei şi acţiunilor în funcţie de soi, recoltare, păstrare. Cu cât este mai proaspătă scoasă din stup este mai activă.
Administrare: adulţii pot să consume câte 1 lingură dimineaţa şi seara. Copiii în funcţie de vârstă câte 1 linguriţă sau mai puţin.
Acţiuni terapeutice: calmant, emolient şi bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei căilor respiratorii.
Indicaţii: în tuse cu expectoraţii şi alte afecţiuni respiratorii.
Conservare: se va ţine la rece şi se foloseşte după 5 zile ţinute la rece şi se mai poate păstra tot la rece încă 5 zile.
Contraindicaţii: diabet zaharat şi cei care sunt alergici la unul din produse.
Miere cu nuci verzi- dulceaţă
Compoziţie: 500 g nuci verzi de maximum 1,5-2 cm, 500g muguri de nuc, 500 g miere de albine, 1 litru de apă.
Preparare: se pun nucile verzi, mugurii de nuc şi apa la fiert cu 250 g miere. Se fierbe până devine totul ca o peltea. Se lasă să se mai răcească puţin şi apoi se adaugă şi restul de 250 ml miere. Se amestecă bine totul şi se pune în borcane închise ermetic ca orice dulceaţă.
Administrare şi restul indicaţiilor ca mai sus la muguri de nuc.
IN RACELI
In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2 lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni

- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
-In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
- Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
- In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.


- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.


Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.
Miere cu sirop de ceapă
O ceapă potrivită se coace în cuptor într-o tavă, până se moaie bine. Se curăţă apoi foile externe, se zdrobeşte miezul şi se lasă să se răcească bine apoi se pune 100 g miere. Se amestecă bine până la omogenizare. Dacă este prea tare, se subţiază cu apă fiartă şi răcită în prealabil.
Se mai poate prepara fierbând 2 cepe potrivite ca mărime (200 g) curăţită şi tăiată mărunt cu 400 ml apă. Se acopere cu un capac şi se fierbe la foc mic până scade apa la jumătate. Se lasă să se răcească apoi se strecoară într-un borcan în care se mai pun 100 g miere.
Administrare: se dă la copiii în funcţie de vârstă între 1-6 linguriţe pe zi, iar adulţii 3-6 linguri pe zi. Se poate lua 7 zile apoi se face o pauză de 7 zile pauză şi dacă se doreşte se poate repeta.
Înainte de a se da se încălzeşte la temperatura corpului, dar numai cantitatea care se administrează.
Acţiuni farmaceutice: calmant al tusei, bactericid, emolient, expectorant, eutrofic asupra mucoasei respiratorii.
Indicaţii: tusa de orice etiologie, răceli, gripe, bronşite, etc.
Contraindicaţii: bolnavii de diabet zaharat sau cei alergici la produs. În plus bolnavii de ulcer gastric sau duodenal şi gastrită nu pot să-l folosească.
Conservare: se poate păstra maximum 7 zile la rece în borcan ermetic închis.
IN TBC
Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
Mierea propolizată
Este un remediu antiinfecţios excepţional pentru gât şi pentru căile respiratorii medii, având şi efecte imunostimulatoare foarte puternice.
Se obţine punând în 8 linguri de miere polifloră- 4 linguri de tinctură de propolis (se găseşte la magazinele naturiste şi apicole), după care se amestecă bine, până se omogenizează.
Se ia câte o linguriţă din acest preparat de 4-6 ori pe zi, pe stomacul gol. Fiecare linguriţă de miere se ţine în gură până se dizolvă şi alunecă încet pe gât, aşa încât să-şi exercite din plin efectele antiinfecţioase asupra acestei zone.
Cu ce se poate combina mierea?

Cu brânză de vacă proaspătă
100 g de brânză se amestecă cu 1 lingură de miere şi se consumă de 3 ori pe zi în bolile digestive sau intestinale şi lipsa de calciu. Copiii vor lua 1 linguriţă, până la 3 în funcţie de vârstă.

Cu lapte
-200 ml lapte cu 2 linguri miere. Se consumă mai ales la răceli şi convalescenţă. Se consumă călduţ câte 2-3 căni pe zi.
-200 ml lapte- 20 ml suc de ceapă roşie şi 2 linguri miere. Indicat 2-3 căni pentru refacerea circulaţiei periferice, curăţirea organismului de paraziţi (oxiuri, limbrici) şi curăţirea organismului de toxine.
-200 ml lapte- 10 ml suc de usturoi crud şi 2 linguri de miere. Se dă pentru viermi intestinali şi circulaţia sângelui, boli de inimă, hipertensiune, etc.
-200 ml lapte- 1 linguriţă de tinctură din plante şi 2 linguri de miere. În funcţie de planta care se foloseşte rezultă şi indicaţiile.
-200 ml lapte- 1 linguriţă plante medicinale şi 2 linguriţe miere. În funcţie de plantele folosite se adaugă proprietăţile lor.
Laptele cu miere consumat cald este un bun somnifer, calmant nervos şi totodată ajută la asimilarea mai uşoară a calciului de către organism. Se poate folosi perioade lungi de timp chiar şi de către copii.

Cu unt
O parte unt şi o parte miere. Se iau de către adulţi între 3-6 linguri şi de către copii între 1-6 linguriţe pe zi, în funcţie de vârstă şi de afecţiune. Se indică în special pentru suplimentarea cu calciu şi pentru supliment nutritiv în cazurile de anemie sau debilitate, bătrâneţe caşexie, etc. Este bun şi la osteoporoză sau spasmofilii sau alte carenţe de calciu.

Miere cu vin
La 200 ml vin în special roşu din struguri ne stropiţi cu substanţe chimice, se pun 2 linguri de miere. Se consumă de adulţi câte 50 ml de 3 ori pe zi, pentru efectul de suplimentare vitaminică şi reglare glandulară, sau afecţiuni digestive şi circulatorii. Copiii pot lua 1-3 linguriţe înainte de mese în cursul zilei.
Extern se aplică comprese cu pansamente umezite pentru cicatrizare sau dezinfecţie. Util şi pentru răni care se vindecă greu (atone) sau ulcere varicoase şi gangrene.

Miere cu ţuică de prune
La 500 ml ţuică de prune curată (de peste 50 grade) se pune 200 ml miere. Se lasă 3 zile agitând des apoi se ia câte 50 ml înainte de fiecare masă pentru cicatrizarea ulcerelor duodenale sau gastrice. Extern se poate folosi la pansamente fiind un foarte bun antibiotic şi cicatrizant. Se poate folosi şi diluat.
Mierea de salcam
Principala calitate a mierii de salcam este aceea de calmare a tusei, este antiseptica si este folosita in tratamentul asteniei si nevrozelor. Aceasta mai este recomandata in:
Gastrita hiperacida - mierea de salcam, diluata in apa calda si luata cu 90-120 de minute inaintea mesei, diminueaza aciditatea gastrica si se absoarbe repede, calmand pirozisul “arsurile” (o lingura de miere in 100 ml apa);
Ulcer - este foarte buna mierea de salcam diluata in 200 ml de lapte nefiert. Amestecul se bea seara inainte de culcare, bineinteles alaturi de un regim alimentar adecvat.
Mierea de salcam este un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide.
Miere cu sunătoare
Compoziţie: 100 g flori de sunătoare, 100 g miere, 100 g ulei de măsline.
Preparare: ingredientele se amestecă bine, după mărunţirea florilor şi apoi se păstrează la rece.
Administrare: se consumă 1-3 linguriţe pe zi pentru copii sau 1-3 linguri de adulţi, între mese.
Conţinut: mierea este cu atât mai activă cu cât este mai recent extrasă din stup. Sunătoarea conţine: ulei volatil, un flavonoid (Hiperozidul), rutină, hipericină, colină, acid nicotinic, valerianic şi ascorbic. Uleiul de măsline este un emolient şi cicatrizant.
Extern comprese apoi pansament umed cu acesta pe răni, sau gargarisme de 2-3 ori pe zi. Se indică în special la tratarea arsurilor.
Acţiuni terapeutice: cicatrizant şi antiseptic şi datorită hipericinei şi mierii. În plus ajută la evacuarea bilei (colagog), este coleretic (stimulează secreţia biliară a ficatului), hepato-protector, bactericid şi calmant pentru mucoasa tubului digestiv. Extern este cicatrizant.
Indicaţii: colite, colecistopatii, ulcer duodenal, în gargarisme este bun pentru afecţiunile gurii şi gât, extern comprese pe eczeme, răni diferite, chiar infectate.
Contraindicaţii: diabet sau alergie la unul din componente.
Se păstrează 15 zile doar la rece.
IN BOLILE DE INIMA
Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.
Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
IN HIPERTONIE
Medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
IN STENOCARDIE
Bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
Miere cu lapte şi ceapă
Preparare: 2 cepe roşii potrivit de mari se curăţă se spală şi se taie mărunt. Se pun apoi într-o cratiţă cu 250 ml lapte şi 2 se lasă să fiarbă pentru 15 minute, apoi se strecoară caldă. Se lasă să se răcească şi apoi se adaugă 2 linguri de miere.
Administrare: se dă seara în clismă călduţă copiilor până la 3 ani, celor de la 6-9 ani se dă pe cale bucală câte 2 linguri seara, celor de la 9-12 ani câte 3 linguriţe seara. Copiii mai mari şi adulţii beau câte 1 pahar de 150 ml o dată sau de 2 ori pe săptămână. Se continuă tratamentul încă o săptămână de la data când nu se mai constată viermişori.
Acţiuni terapeutice: are acţiune vermifugă (împotriva viermilor intestinali), în contra ascarizilor (limbrici) dar mai ales a oxiurilor. Este folosit tot de pe vremea Romanilor.
Acţiuni toxice: peste 3 zile de la preparare la temperatura camerei sau 7 zile la frigider se alterează şi deci se aruncă.
Se poate ca un unii să fie alergici la unul din preparate.
Contraindicaţii: nu se dau la cei cu febră şi care au diabet zaharat.
Conservarea: cu cât este mai proaspăt este mai activ. Este bine ca după 3 zile să se facă altul.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one