ami place cea ce fac iubesc albinele
Şi n-are ce rău să-ţi facă!", crede Monica Tatoiu despre miraculoasele şi banalele ingrediente: lăptişor de matcă - 4 grame, miere de salcâm, luată de la Plafar - 1,5 kilograme, polen măcinat - 300 de grame, ser fiziologic - 200 mililitri, tinctură de propolis -150 de grame.

"Toate ingredientele se amestecă, apoi pasta creată se pune la frigider. Se ia o linguriţă dimineaţa, la prânz şi seara, pe stomacul gol, sau cu ceai. Puteţi mânca după 30 de minute", mai recomandă Tatoiu.
Parfait cu mire
Ingrediente pentru 6 portii
•250 g miere
•4 galbenusuri
•400 ml frisca
•30 ml lichior de migdale
Mod de preparare
•Se freaca mierea cu galbenusurile si se adauga incet lichiorul.
•Se bate frisca spuna si se adauga amestecul de miere.
•Se toarna aceasta compozitie in 6 forme mici, care se pun in congelator timp de 8 ore.
•Inainte de a fi aduse la masa, formele se pun 2 secunde in apa fierbinte, astfel se rastoarna usor compozitia pe farfurioare.
•Se decoreaza cu diverse sosuri: vanilie, migdale sau fructe
Legea apiculturii nr. 131/2010, pentru modificarea si completarea Legii apiculturii nr. 89/1998

Actul a fost publicat in Monitorul Oficial, partea I, Nr 464 din 7 iulie 2010

Articolul 1

Legea apiculturii nr. 89/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1.Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 20. - In termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, vor fi elaborate norme metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor."
2.Dupa articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 211, cu urmatorul cuprins:
"Art. 211. - Regulamentul privind organizarea stuparitului in Romania este prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta lege ."
3.Dupa articolul 24 se introduce anexa "Regulament privind organizarea stuparitului in Romania" cu urmatorul cuprins:

Anexa - Regulament privind organizarea stuparitului in Romania
Articolul 1

In intelesul prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) apicultura - ramura agricola din sectorul zootehnic ce cuprinde activitatea de crestere, ameliorare si exploatare a albinelor melifere; stiinta care se ocupa cu cresterea si ingrijirea rationala a albinelor, in scopul folosirii produselor lor;
b) produse apicole - mierea de albine, polenul, pastura, laptisorul de matca, apilarnilul, ceara, propolisul, veninul de albine;
c) apicultor - persoana care practica apicultura si care poate detine, creste sau exploata familii de albine;
d) stup - cutia sau containerul standardizat care adaposteste familia de albine in perioada de crestere si exploatare;
e) familie de albine - unitatea biologica alcatuita din albine lucratoare, matca, trantori si care este adapostita intr-un stup/container standardizat;
f) stupina - un ansamblu unitar de familii de albine - stupi/loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasati stupii si toate instalatiile anexe;
g) vatra de stupina - locul de amplasare a unei stupine permanente sau temporare;
h) stupina stationara/permanenta - stupina amplasata de obicei in locul unde albinele ierneaza;
i) stupina temporara - stupina transportata si amplasata temporar langa sursele melifere pentru perioada de cules si mutata ulterior in alt loc;
j) baza melifera - resursa naturala melifera alcatuita din flora spontana si plante cultivate;
k) polenizarea plantelor - tehnologie agrotehnica prin care se asigura fecundarea plantelor entomofile in scopul sporirii productiei de seminte, fructe si legume;
l) plante/flora entomofila - plante ce se polenizeaza cu ajutorul insectelor, inclusiv al albinelor;
m) stuparitul pastoral/transhumanta - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, care cuprinde una sau mai multe deplasari ale stupinei temporare in cursul unui an;
n) stuparitul stationar/permanent - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola in care stupina se mentine pe vatra de stupina stationara/permanenta;
o) rasa de albine - populatia de familii de albine de origine comuna suficient de numeroasa pentru cresterea "in sine", care are un genofond comun si poseda anumite particularitati fenotipice, adaptata conditiilor pedoclimatice si florei melifere din zona respectiva;
p) familie de albine de elita - familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, care transmit constant, prin descendenta, insusirile respective;
q) stupina de elita - stupina cu familii de albine de elita, confirmate prin documentatia de evidenta zootehnica si care a fost atestata oficial conform legislatiei in vigoare;
r) stupina de reproductie - stupina producatoare de matci selectionate imperecheate in care se multiplica materialul genetic de la familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, din stupina de elita;
s) matca - singurul individ femela din familia de albine cu organe reproducatoare complet dezvoltate, capabila sa se imperecheze si sa depuna oua fecundate.

Articolul 2

(1) Stuparitul stationar se refera la practicarea apiculturii pe vatra fixa, constand in amplasarea stupilor pe toata perioada sezonului activ, cat si pe perioada de iernare pe aceeasi vatra.
(2) Vatra permanenta poate fi amplasata pe un teren proprietate privata sau pe un teren aflat in concesiune, inchiriere, comodat, scoatere temporara din folosinta ori pe un fond forestier.
(3) Stupinele stationare vor fi inregistrate si evidentiate in baza de date oficiala la primarii, comisia locala de baza melifera, dispensare veterinare teritoriale.
(4) Stupinele stationare autorizate pentru cresterea matcilor nu vor fi amplasate in masive melifere de importanta nationala.
(5) Suprafata de teren pentru vatra de stupina se acorda in functie de marimea stupinei, dar nu va fi mai mica de 5 m2 pentru fiecare familie de albine si 50 m2 pentru fiecare pavilion apicol.

Articolul 3

(1) Transhumanta este veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, prin care apicultorul deplaseaza familiile de albine in cursul anului la unul sau mai multe masive melifere aflate pe un teren agricol sau pe un fond forestier.
(2) Vatra de stupina in pastoral se atribuie in baza autorizatiei prevazute la anexa nr. 1a), pe care o elibereaza comisia judeteana de baza melifera si stuparit pastoral, la solicitarea scrisa a apicultorului, in care va preciza: masivul melifer si punctele de reper cat mai exacte, numarul de familii de albine, data de plecare, perioada de deplasare, precum si date personale de identificare si comunicare .
(3) Stupinele deplasate in pastoral vor putea fi identificate dupa un panou pe care vor fi trecute urmatoarele date: numele proprietarului, adresa, telefonul, numarul de stupi pe vatra, numarul de inregistrare la directia sanitar-veterinara si cel al autorizatiei.
(4) Pentru sprijinirea si monitorizarea activitatii de stuparit pastoral se constituie anual:
a) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
b) Comisii judetene de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral.

Articolul 4

(1) Atributiile si componenta comisiilor de baza melifera si stuparit pastoral sunt urmatoarele:

1.Atributiile Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) coordoneaza si controleaza activitatea comisiilor judetene si rezolva problemele care depasesc competentele comisiei judetene;
b) centralizeaza resursele melifere raportate de comisiile judetene;
c) efectueaza balanta melifera la nivel national;
d) analizeaza necesarul si excedentul fondului melifer de interes national;
e) repartizeaza excedentul fondului melifer comisiilor judetene cu baza melifera deficitara.
2.Componenta Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiei profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei cu atributii fitosanitare din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
f) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
g) membru - reprezentantul Ministerului Administratiei si Internelor;
h) membru - reprezentantul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii;
i) membru - reprezentantul Ministerului Mediului si Padurilor.
3.Atributiile Comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:
a) centralizeaza cererile apicultorilor solicitanti de repartitie pentru baza melifera;
b) inventariaza si intocmeste harta resurselor melifere la nivelul judetului;
c) comunica rezultatul inventarului Comisiei centrale - excedentul sau deficitul rezultat ca urmare a solicitarilor si inventarului bazei melifere;
d) elibereaza autorizatiile de stuparit pastoral;
e) analizeaza si solutioneaza litigiile aparute in derularea actiunii de stuparit pastoral la nivelul judetului.
4.Componenta comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul directiei judetene agricole si pentru dezvoltare rurala;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiilor profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei judetene pentru protectia plantelor;
f) membru - reprezentantul inspectoratului judetean de politie;
g) membru - reprezentantul consiliului judetean;
h) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
i) membru - reprezentantul inspectoratului teritorial de regim silvic si de vanatoare.
(2) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral coordoneaza intreaga activitate de stuparit la nivel national, prin comisiile judetene de baza melifera si stuparit pastoral.

Articolul 5

(1) In scopul protejarii vietii si sanatatii oamenilor si animalelor, precum si al protejarii mediului si proprietatii, amplasarea stupilor cu albine pe terenurile detinute de apicultor cu orice titlu se va face la o distanta de cel putin 5 m fata de drumurile publice sau hotarele proprietatii invecinate ori hotarele proprietatii publice sau private aflate in intravilan ori in extravilan.
(2) In situatia in care distantele prevazute la alin. (1) nu pot fi respectate, stupii cu albine vor fi despartiti de vecinatati printr-un gard, zid, plasa sau orice alt material prin care albinele sa nu poata patrunde in zbor, cu o inaltime minima de 2 m de la nivelul solului, care sa se continue pe aceeasi linie inca 2 m lateral de extremitatile stupului.
(3) Numarul familiilor de albine amplasate pe un teren conform cerintelor prevazute la alin. (2) nu este limitat.
(4) Apicultorul nu raspunde pentru prezenta albinelor in cautarea polenului si nectarului pe diverse proprietati, vii, livezi ori pentru prezenta roiurilor, ca urmare a instinctului de inmultire.

Articolul 6

Pentru utilizarea optima a potentialului melifer, se recomanda incarcaturi optime de familii de albine la hectar, dupa cum urmeaza:

•salcam - 15-30 de familii de albine/hectar
•tei - 10-15 familii de albine/hectar
•floarea-soarelui - 1-2 familii de albine/hectar
•pomi fructiferi - 2-3 familii de albine/hectar
•rapita - mustar - 2-3 familii de albine/hectar
•leguminoase perene - 4-6 familii de albine/hectar
•plante medicinale si aromatice - 3-4 familii de albine/hectar
•zmeuris si zburatoare - 3-5 familii de albine/hectar
Articolul 7
(1) Termenele pentru depunerea cererilor de solicitare a repartitiei de baza melifera la nivelul judetului, a inventarierii resurselor melifere, raportarea acestora la nivel central, precum si repartizarea excedentului de fond melifer sunt prevazute in anexa nr. 1b).
(2) Apicultorii solicitanti de baza melifera vor primi repartitia de la comisia judeteana de baza melifera si stuparit pastoral, prin eliberarea autorizatiei de stuparit pastoral.
(3) Secretarii comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral raspund atat de completarea corecta a autorizatiilor de stuparit pastoral, cat si de obtinerea vizelor.
(4) Deplasarea familiilor de albine in pastoral se va efectua numai pe baza acestor autorizatii, care vor fi insotite de carnetul de stupina.
(5) Vetrele de stupina se atribuie in pastoral pe perioada determinata si pe terenuri necultivate.

Articolul 8
Pe intreaga perioada de deplasare si amplasare a stupinei, apicultorul este raspunzator de respectarea normelor privind distanta dintre stupine, incarcatura la hectar, respectarea directiei de zbor a stupinelor amplasate anterior, avand totodata obligatia de a informa, in scris, consiliul local pe raza caruia este situata vatra de stupina, in cel mult 24 de ore de la instalarea pe vatra, asupra locului exact, perioadei de sedere, numarului familiilor de albine amplasate, precum si cu privire la datele personale de identificare unde poate fi anuntat in cazul efectuarii tratamentelor fitosanitare cu substante chimice, pentru prevenirea intoxicatiilor la albine, conform prevederilor legale in vigoare.
 

Titlul paginii web

 
 

1-Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine

În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august.
.....Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine.
.....Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru^este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib. Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă, grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib, ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet.
.....La rândul lor şi mătcile, sub influenţa lipsei de cules, precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară, îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate, îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul.
.....Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil, în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin:

1. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat.
.....Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde, în foarte mare măsură, intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă.
.....Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală, mai ales în prag de toamnă. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere, mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval; în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g, iar la cele cu 60% mătci tinere, mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine.
.....Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte, cu mătci tinere, sănătoase şi de calitate superioară.
.....Dacă sunt mătci tinere, după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere; în caz contrar, scade şi creşterea de puiet sub limitele normale, ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare.
.....În tabelul nr. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă, în raport cu vârsta mătcilor, după datele lui V.A. Nestervodski, după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei.
.....Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0,2% la familii cu mătci de un an, 2,9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V.A. Nestervodski).
Tabelul 1
Vârsta mătcilor Numărul fagurilor cu puiet
Zona de nord Zona de sud
1 an 4,4 4,2
2 ani 2,6 3,0
3 ani 1,5 2,6
..Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite, sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii, nu se recomandă. Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult, iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere.
2. Calitatea fagurilor.
.....Ca şi în primăvară, în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi, care păstrează mai greu căldura. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului, de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet, în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet, având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. Dacă în cuib, în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet, sunt faguri cu multe celule de trântor, matca fie că va evita aceşti faguri, fie că, sub impulsul hrănirilor stimulente, va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari, iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar, nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare.
3. Deblocarea cuibului.
.....La unele culesuri, ca de exemplu la salcâm, care este un cules intens dar scurt, blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează, deci un fenomen dorit. Pe o perioadă scurtă, în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui, limitând creşterea puietului, ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. De asemenea, în perioada de toamnă, în zonele unde există un cules bun de întreţinere, este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. Dacă apicultorul nu intervine la timp, familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate, deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali, se realizează prin introducerea periodică, la interval de 5-7 zile, în mijlocul cuibului, a câte unui fagure clădit regulat, cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute două-trei generaţii de puiet. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele, înainte ca acesta să fie introdus în cuib, se poate stropi cu sirop de zahăr. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini, rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr.
.....La stupul multietajat, deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor, oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece, din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere, se înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet.
4. Folosirea culesurilor târzii.
.....Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă.
.....Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative, datorită aportului de polen proaspăt, în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care, de regulă, acoperă cheltuielile de deplasare.
.....Ca surse de cules, la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor, zonele inundabile, grădinile de zarzavat, bostănoasele etc., care, până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor.
.....Se va avea grijă însă, în zonele viticole, în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent, ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine, această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume, încărcături intestinale mari, diaree, uzură prematură.
.....Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii, familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă.
5. Hrănirile stimulative.
.....De la bun început, trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană, care se fac în doze mari, de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile, de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului, respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules, senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Astfel, într-o primă metodă, se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase.
.....Când timpul este rece, fagurele se introduce la marginea cuibului; dacă timpul este mai cald, fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. Operaţia se execută după încetarea zborului, pentru a preveni furtişagul.
.....O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. Administrarea sub formă de sirop, se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 2-3 zile. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. Fagurele introdus este curăţat, lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire.
.....Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. Barac, 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor, în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19,5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă.
.....O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos), în acest caz, este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. Unele albine consumă acest zahăr, altele îl cară însă afară; pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr.
.....Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative, în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen, ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet, pastă). Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului, în acelaşi timp, pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural.
.....Oricare ar fi procedeul folosit, hrănirea stimulativă se face numai seara, după încetarea zborului, luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. De asemenea, urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii.
.....Tabelul nr. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M. Gromisz, 1961).
Tabelul 2
Porţii administrate Puiet la 14 august
Specificaţie Număr Cantitate(litri) (dm²)
Porţii mici(0,3l zilnic) 20 0,3 63,3
Porţii mari(2l la 5 zile) 4 2,0 60,6
Nestimulat(martor) - - 25,5
...Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare; martorul a avut 25,5 dm2 puiet, iar prin stimulare s-au obţinut 60,6-63,3 dm2 puiet, adică un plus de două ori şi jumătate.
Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă, comparativ cu culesul natural de întreţinere, după' datele din literatură, acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural. Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. De asemenea, trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură, precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului.

6. Reducerea cuibului, în toamnă.
.....Indiferent de starea timpului, numărul fagurilor din cuib se reduce, astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină, în această situaţie, albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă.
în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere, aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib, după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta.
.....La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp.

7.Împachetarea cuibului.
.....O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă.
.....În afară de măsurile arătate, un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare, în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci, mai tinere sau crescute special în acest scop. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib, din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee, cu capacitate de 5-6 faguri, în despărţituri amenajate cu urdiniş separat, alături de familia de bază în stupii orizontali; în corpuri suplimentare, deasupra cuibului, la stupii multietajaţi; în stupi suplimentari, aşezaţi alături de familia de bază, în cazul stupilor verticali cu magazine. Pe măsura dezvoltării, acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet, în lunile iulie-septembrie, ca şi familiilor de bază. Toamna, după încetarea depunerii ouălor, mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă.
.....Prin aplicarea acestui procedeu, familiile de bază se întăresc cu câte 0,6-0,8 kg albină.
.....Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii, pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi, salcâm).
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one