ami place cea ce fac iubesc albinele
Şi n-are ce rău să-ţi facă!", crede Monica Tatoiu despre miraculoasele şi banalele ingrediente: lăptişor de matcă - 4 grame, miere de salcâm, luată de la Plafar - 1,5 kilograme, polen măcinat - 300 de grame, ser fiziologic - 200 mililitri, tinctură de propolis -150 de grame.

"Toate ingredientele se amestecă, apoi pasta creată se pune la frigider. Se ia o linguriţă dimineaţa, la prânz şi seara, pe stomacul gol, sau cu ceai. Puteţi mânca după 30 de minute", mai recomandă Tatoiu.
Parfait cu mire
Ingrediente pentru 6 portii
•250 g miere
•4 galbenusuri
•400 ml frisca
•30 ml lichior de migdale
Mod de preparare
•Se freaca mierea cu galbenusurile si se adauga incet lichiorul.
•Se bate frisca spuna si se adauga amestecul de miere.
•Se toarna aceasta compozitie in 6 forme mici, care se pun in congelator timp de 8 ore.
•Inainte de a fi aduse la masa, formele se pun 2 secunde in apa fierbinte, astfel se rastoarna usor compozitia pe farfurioare.
•Se decoreaza cu diverse sosuri: vanilie, migdale sau fructe
Legea apiculturii nr. 131/2010, pentru modificarea si completarea Legii apiculturii nr. 89/1998

Actul a fost publicat in Monitorul Oficial, partea I, Nr 464 din 7 iulie 2010

Articolul 1

Legea apiculturii nr. 89/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1.Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 20. - In termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, vor fi elaborate norme metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor."
2.Dupa articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 211, cu urmatorul cuprins:
"Art. 211. - Regulamentul privind organizarea stuparitului in Romania este prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta lege ."
3.Dupa articolul 24 se introduce anexa "Regulament privind organizarea stuparitului in Romania" cu urmatorul cuprins:

Anexa - Regulament privind organizarea stuparitului in Romania
Articolul 1

In intelesul prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) apicultura - ramura agricola din sectorul zootehnic ce cuprinde activitatea de crestere, ameliorare si exploatare a albinelor melifere; stiinta care se ocupa cu cresterea si ingrijirea rationala a albinelor, in scopul folosirii produselor lor;
b) produse apicole - mierea de albine, polenul, pastura, laptisorul de matca, apilarnilul, ceara, propolisul, veninul de albine;
c) apicultor - persoana care practica apicultura si care poate detine, creste sau exploata familii de albine;
d) stup - cutia sau containerul standardizat care adaposteste familia de albine in perioada de crestere si exploatare;
e) familie de albine - unitatea biologica alcatuita din albine lucratoare, matca, trantori si care este adapostita intr-un stup/container standardizat;
f) stupina - un ansamblu unitar de familii de albine - stupi/loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasati stupii si toate instalatiile anexe;
g) vatra de stupina - locul de amplasare a unei stupine permanente sau temporare;
h) stupina stationara/permanenta - stupina amplasata de obicei in locul unde albinele ierneaza;
i) stupina temporara - stupina transportata si amplasata temporar langa sursele melifere pentru perioada de cules si mutata ulterior in alt loc;
j) baza melifera - resursa naturala melifera alcatuita din flora spontana si plante cultivate;
k) polenizarea plantelor - tehnologie agrotehnica prin care se asigura fecundarea plantelor entomofile in scopul sporirii productiei de seminte, fructe si legume;
l) plante/flora entomofila - plante ce se polenizeaza cu ajutorul insectelor, inclusiv al albinelor;
m) stuparitul pastoral/transhumanta - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, care cuprinde una sau mai multe deplasari ale stupinei temporare in cursul unui an;
n) stuparitul stationar/permanent - veriga tehnologica in activitatea de productie apicola in care stupina se mentine pe vatra de stupina stationara/permanenta;
o) rasa de albine - populatia de familii de albine de origine comuna suficient de numeroasa pentru cresterea "in sine", care are un genofond comun si poseda anumite particularitati fenotipice, adaptata conditiilor pedoclimatice si florei melifere din zona respectiva;
p) familie de albine de elita - familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, care transmit constant, prin descendenta, insusirile respective;
q) stupina de elita - stupina cu familii de albine de elita, confirmate prin documentatia de evidenta zootehnica si care a fost atestata oficial conform legislatiei in vigoare;
r) stupina de reproductie - stupina producatoare de matci selectionate imperecheate in care se multiplica materialul genetic de la familii de albine cu performante superioare, de rasa pura, din stupina de elita;
s) matca - singurul individ femela din familia de albine cu organe reproducatoare complet dezvoltate, capabila sa se imperecheze si sa depuna oua fecundate.

Articolul 2

(1) Stuparitul stationar se refera la practicarea apiculturii pe vatra fixa, constand in amplasarea stupilor pe toata perioada sezonului activ, cat si pe perioada de iernare pe aceeasi vatra.
(2) Vatra permanenta poate fi amplasata pe un teren proprietate privata sau pe un teren aflat in concesiune, inchiriere, comodat, scoatere temporara din folosinta ori pe un fond forestier.
(3) Stupinele stationare vor fi inregistrate si evidentiate in baza de date oficiala la primarii, comisia locala de baza melifera, dispensare veterinare teritoriale.
(4) Stupinele stationare autorizate pentru cresterea matcilor nu vor fi amplasate in masive melifere de importanta nationala.
(5) Suprafata de teren pentru vatra de stupina se acorda in functie de marimea stupinei, dar nu va fi mai mica de 5 m2 pentru fiecare familie de albine si 50 m2 pentru fiecare pavilion apicol.

Articolul 3

(1) Transhumanta este veriga tehnologica in activitatea de productie apicola, prin care apicultorul deplaseaza familiile de albine in cursul anului la unul sau mai multe masive melifere aflate pe un teren agricol sau pe un fond forestier.
(2) Vatra de stupina in pastoral se atribuie in baza autorizatiei prevazute la anexa nr. 1a), pe care o elibereaza comisia judeteana de baza melifera si stuparit pastoral, la solicitarea scrisa a apicultorului, in care va preciza: masivul melifer si punctele de reper cat mai exacte, numarul de familii de albine, data de plecare, perioada de deplasare, precum si date personale de identificare si comunicare .
(3) Stupinele deplasate in pastoral vor putea fi identificate dupa un panou pe care vor fi trecute urmatoarele date: numele proprietarului, adresa, telefonul, numarul de stupi pe vatra, numarul de inregistrare la directia sanitar-veterinara si cel al autorizatiei.
(4) Pentru sprijinirea si monitorizarea activitatii de stuparit pastoral se constituie anual:
a) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
b) Comisii judetene de baza melifera si stuparit pastoral, in subordinea Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral.

Articolul 4

(1) Atributiile si componenta comisiilor de baza melifera si stuparit pastoral sunt urmatoarele:

1.Atributiile Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) coordoneaza si controleaza activitatea comisiilor judetene si rezolva problemele care depasesc competentele comisiei judetene;
b) centralizeaza resursele melifere raportate de comisiile judetene;
c) efectueaza balanta melifera la nivel national;
d) analizeaza necesarul si excedentul fondului melifer de interes national;
e) repartizeaza excedentul fondului melifer comisiilor judetene cu baza melifera deficitara.
2.Componenta Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiei profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei cu atributii fitosanitare din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale;
f) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
g) membru - reprezentantul Ministerului Administratiei si Internelor;
h) membru - reprezentantul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii;
i) membru - reprezentantul Ministerului Mediului si Padurilor.
3.Atributiile Comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:
a) centralizeaza cererile apicultorilor solicitanti de repartitie pentru baza melifera;
b) inventariaza si intocmeste harta resurselor melifere la nivelul judetului;
c) comunica rezultatul inventarului Comisiei centrale - excedentul sau deficitul rezultat ca urmare a solicitarilor si inventarului bazei melifere;
d) elibereaza autorizatiile de stuparit pastoral;
e) analizeaza si solutioneaza litigiile aparute in derularea actiunii de stuparit pastoral la nivelul judetului.
4.Componenta comisiei judetene de baza melifera si stuparit pastoral:
a) presedinte - reprezentantul directiei judetene agricole si pentru dezvoltare rurala;
b) vicepresedinte - reprezentantul asociatiilor profesionale de apicultori;
c) secretar - reprezentantul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania;
d) membru - reprezentantul Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor;
e) membru - reprezentantul directiei judetene pentru protectia plantelor;
f) membru - reprezentantul inspectoratului judetean de politie;
g) membru - reprezentantul consiliului judetean;
h) membru - reprezentantul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva;
i) membru - reprezentantul inspectoratului teritorial de regim silvic si de vanatoare.
(2) Comisia centrala de baza melifera si stuparit pastoral coordoneaza intreaga activitate de stuparit la nivel national, prin comisiile judetene de baza melifera si stuparit pastoral.

Articolul 5

(1) In scopul protejarii vietii si sanatatii oamenilor si animalelor, precum si al protejarii mediului si proprietatii, amplasarea stupilor cu albine pe terenurile detinute de apicultor cu orice titlu se va face la o distanta de cel putin 5 m fata de drumurile publice sau hotarele proprietatii invecinate ori hotarele proprietatii publice sau private aflate in intravilan ori in extravilan.
(2) In situatia in care distantele prevazute la alin. (1) nu pot fi respectate, stupii cu albine vor fi despartiti de vecinatati printr-un gard, zid, plasa sau orice alt material prin care albinele sa nu poata patrunde in zbor, cu o inaltime minima de 2 m de la nivelul solului, care sa se continue pe aceeasi linie inca 2 m lateral de extremitatile stupului.
(3) Numarul familiilor de albine amplasate pe un teren conform cerintelor prevazute la alin. (2) nu este limitat.
(4) Apicultorul nu raspunde pentru prezenta albinelor in cautarea polenului si nectarului pe diverse proprietati, vii, livezi ori pentru prezenta roiurilor, ca urmare a instinctului de inmultire.

Articolul 6

Pentru utilizarea optima a potentialului melifer, se recomanda incarcaturi optime de familii de albine la hectar, dupa cum urmeaza:

•salcam - 15-30 de familii de albine/hectar
•tei - 10-15 familii de albine/hectar
•floarea-soarelui - 1-2 familii de albine/hectar
•pomi fructiferi - 2-3 familii de albine/hectar
•rapita - mustar - 2-3 familii de albine/hectar
•leguminoase perene - 4-6 familii de albine/hectar
•plante medicinale si aromatice - 3-4 familii de albine/hectar
•zmeuris si zburatoare - 3-5 familii de albine/hectar
Articolul 7
(1) Termenele pentru depunerea cererilor de solicitare a repartitiei de baza melifera la nivelul judetului, a inventarierii resurselor melifere, raportarea acestora la nivel central, precum si repartizarea excedentului de fond melifer sunt prevazute in anexa nr. 1b).
(2) Apicultorii solicitanti de baza melifera vor primi repartitia de la comisia judeteana de baza melifera si stuparit pastoral, prin eliberarea autorizatiei de stuparit pastoral.
(3) Secretarii comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral raspund atat de completarea corecta a autorizatiilor de stuparit pastoral, cat si de obtinerea vizelor.
(4) Deplasarea familiilor de albine in pastoral se va efectua numai pe baza acestor autorizatii, care vor fi insotite de carnetul de stupina.
(5) Vetrele de stupina se atribuie in pastoral pe perioada determinata si pe terenuri necultivate.

Articolul 8
Pe intreaga perioada de deplasare si amplasare a stupinei, apicultorul este raspunzator de respectarea normelor privind distanta dintre stupine, incarcatura la hectar, respectarea directiei de zbor a stupinelor amplasate anterior, avand totodata obligatia de a informa, in scris, consiliul local pe raza caruia este situata vatra de stupina, in cel mult 24 de ore de la instalarea pe vatra, asupra locului exact, perioadei de sedere, numarului familiilor de albine amplasate, precum si cu privire la datele personale de identificare unde poate fi anuntat in cazul efectuarii tratamentelor fitosanitare cu substante chimice, pentru prevenirea intoxicatiilor la albine, conform prevederilor legale in vigoare.
 

Titlul paginii web

 
 

2-Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine

După cum se ştie, familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii, în unele situaţii, începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. Pentru această activitate, albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne - corpul gras, bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei, cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib.
.....Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii, până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. O dată cu apariţia puietului consumul se ridică, temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. în aceste condiţii familiile normale, puternice consumă în primele luni ale iernii 700-800 g hrană; în continuarea iernării consumul creşte la 1,5-2,0 kg lunar, în total, pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere.
.....Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. Partiot (1968). Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani, la 40 stupine, situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1).

Tabelul 1
Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. Partiot)
  Stupini sub 300 m altitudine Stupini între 300-500 m altitudine Stupini între 500-1000 m altitudine
Specificaţie
Media pe 12 ani
Zile zbor
53
Scăderi greutate (grame) 5125 Zile zbor
50
Scăderi greutate (grame) 5210 Zile zbor
38
Scăderi greutate (grame) 4555
.....Din acest tabel, rezultă că, într-o perioadă de 6 luni, corespunzătoare iernării familiilor de albine, consumul de miere a fost de 4,6-5,2 kg. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor, ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic.
Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A.W. Gareev. Deşi amplasate geografic la mari distanţe, consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2).

Tabelul 2
Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere)
Specificaţie noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni
După L. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. 210 587 660 941 1605 4303
300-500 m alt. 505 497 630 980 1800 4412
500-1 000 m alt. 530 505 617 844 1387 3883
După A.W. Gareew 650 725 850 1157 850 4232
.....Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl, Alfonsus, Jebsen.
Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate, întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor.
.....Este greşită, de asemenea, ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet; albina tânără este încă în cantitate mică; prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. De aceea, în afara cantităţii strict necesare iernării, la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. In total, în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere.
.....Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură, fiecare familie având nevoie de 1,5-2 kg. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere, administrat în luna februarie în turte energoplastice.

1. Calitatea hranei.
.....Mierea reprezintă hrana glucidică, în ea predomină zaharurile simple, uşor asimilabile, glucoza şi fructoza. Ea este bogată în fermenţi, vitamine, săruri minerale.
.....Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi, deoarece mierea necăpăcită este higroscopică, se poate scurge din celule, poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor.
.....Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori, nu de mană. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile unor plante. Mana poate fi secretată direct de plantă, din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae.
.....Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă, după vâscozitatea ridicată, după gustul mai puţin dulce şi după faptul că, în general, nu este căpăcită, se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare.
.....Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr, rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88,9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%.
.....Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. Această operaţie o poate face orice stupar, folosind una din cele două metode prezentate mai jos:
a) Metoda cu apă de var.
.....Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată; se lasă să se limpezească. Varul se va depune pe fundul sticlei, iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri), apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var, se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană, în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. Această miere este improprie pentru iernare, ea trebuind să fie înlocuită.
b) Metoda cu alcool.
....Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată; după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei, se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă, în caz contrar, dacă lichidul se tulbură şi devine albicios, mierea este de mană, şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită.
.....De asemenea, iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează, în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm, unde raportul glucoză-fructoză este în favoarea fructozei. Mierea de floarea-soarelui şi, în special cea de răpită, cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune.
Pentru a spori producţia de miere extrasă, unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr, ceea ce iarăşi nu este bine. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. Cuvintele apicultorului american A. Root sunt convingătoare în acest sens. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine, este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală, chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut".

2. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură.
.....Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută, pe cât posibil, la culesurile principale din lunile mai-iunie. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali, care au rame de o singură dimensiune. Astfel, în timpul culesului mare, imediat ce există faguri plini cu miere, aceştia se ridică din stup, pe măsură ce sunt căpăciţi. Se vor alege, în primul rând, fagurii plini cu miere, 3-3,5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1,8-2,5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). .....Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice, se pot lua şi faguri cu mai puţină miere, cu condiţia să conţină cel puţin 1,5 kg fiecare.
.....Se aleg numai fagurii bine clădiţi, de culoare brun-deschisă, în care, înainte de a fi umpluţi cu miere, au fost crescute câteva generaţii de puiet. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii, în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali.
.....La stupii cu magazine (Dadant-Blatt), în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri:
- la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig. 2)..

...Fig.2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin, în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b).

..În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară; pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi, se ridică în vederea păstrării, iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib;
- în cazul familiilor puternice, care ocupă două magazine, se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin, iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib, ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. Ocupând în magazine poziţia centrală,fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. 3.).


Fig.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine).

.....O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură, deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor, atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului, în acest scop, cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. Pe timpul culesului mare, aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere, se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet, în această stare, rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii.
.....Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul, este recomandabil ca, în afara rezervelor de păstură în faguri, pe timpul culesurilor abundente de polen, să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă, după primul zbor de curăţire. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă, în amestec cu zahăr pudră. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă, având grijă să-l presăm bine, în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer, iar deasupra, înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră.

Conservarea fagurilor.
.....Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie, pe cât posibil, constantă. Se vor evita camerele umede. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă, şoareci, furnici).

Fig.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. 1-uşi frontale, 2-uşi laterale, 3-stelaj pentru rame 4-rame cu faguri de rezervă.

.....La aşezarea fagurilor în vederea păstrării, se va evita lovirea lor, asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri, alteori mierea din porţiunile lovite, datorită aerului se poate altera. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf, folosind arzătorul de sulf (fig. 4 b) (15 g/corp de stup, timp de 24 de ore) apoi se aerisesc.


...Fig.4b Arzătorul de sulf.

.....O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial, în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic glacial îmbibat într-un strat de pânză. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C, timp în care are loc evacuarea acidului acetic. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză, a moliei cerii şi a altor dăunători. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie, bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute.
.....În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele, în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate, având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina, între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp), prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate, se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii, asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei.
.....Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice, fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor, în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine, deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş.
.....Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor.
.....Dacă la ieşirea din iarnă, când se face prima revizie de primăvară, se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă, se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus.

3. Hrănirea de completare.
.....Hrănirea de completare se face în trei cazuri, când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules; când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib, când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană.
.....Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării, iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului.
.....După A.l. Melniciuc (1964), durata vieţii albinelor este influenţată, în mod direct, de cantitatea de zahăr prelucrată. Astfel, faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%, durata vieţii albinelor care au prelucrat 3,3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%.
.....De asemenea, apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr, care trebuie depozitate în scurt timp, duce la depăşirea capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi, ca atare, adaosul de enzime va fi necorespunzător, în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător, fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule, cu o dublă influenţă negativă. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule, ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului; pe de altă parte, prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree, putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate, asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare.
.....La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante.
.....Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva, adică pe fagurii pe care familia va ierna, sunt necesare următoarele măsuri:
- înainte de administrarea hranei, cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea;
- reducerea se face în funcţie de puterea familiei;
- puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină.
O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi, în final, aprecierea cantităţii totale de albină. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă, când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe, în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. în perioada activă, un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe, iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină.
.....O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 dm2 conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. Totalul de dm2 găsiţi, înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie.
.....Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g, în funcţie de tipul de stup.

Prepararea siropului pentru hrănirea de completare.
.....Când hrana se administrează timpuriu, imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea, depozitarea şi prelucrarea proviziilor, concentraţia siropului poate fi de 1/1.
Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1,5-2 kg miere, ca să se stabilească necesarul din cuib. Un fagure plin pe ambele feţe are 3,6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2,8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz), unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă.
.....În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă, prin transformare, un kilogram de miere. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0,750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere.
.....Pentru a obţine un kilogram de sirop, la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă. Practic, întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul, amestecând până la completa dizolvare a acestuia. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C
.....Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile, după puterea familiei. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate, la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.
.....Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.
.....Se recomandă hrănirea de completare timpurie, deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că, în general, activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice, prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna. Dacă timpul este însă înaintat, concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă), acesta fiind mai dens, suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.
.....În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii, precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop.
.....Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop, efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii. De asemenea, se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine, cât şi combaterii nosemozei. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză, de intoxicaţii cronice, celor slăbite de intemperii, precum şi roiurilor. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop, în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil, în funcţie de mărimea şi starea acesteia.
Tabelul 3
Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate
Sirop(în litri) Concentraţie 1/1 Concentraţie 1,5/1 Concentraţie 2/1
Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg)
1,0 0,62 0,62 0,62 0,77 0,51 0,85 0,87 0,43 1,02
2,0 1,25 1,25 1,25 1,54 1,02 1,69 1,74 0,87 2,04
3,0 1,87 1,87 1,87 2,31 1,54 2,53 2,61 1,30 3,06
4,0 2,50 2,50 2,50 3,08 2,05 3,38 3,48 1,74 4,08
5,0 3,12 3,12 3,12 3,85 2,56 4,22 4,35 2,17 5,10
10,0 6,25 6,25 6,25 7,70 5,12 8,45 8,70 4,35 10,20

Tabelul 4

Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate
Zahăr (kg) Raport 1/1 Raport 1,5/1 Raport 2/1
Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg)
1,0 1,0 1,6 1,0 0,67 1,3 1,1 0,5 1,15 1,2
2,0 2,0 3,2 2,0 1,34 2,6 2,2 1,0 2,30 2,4
3,0 3,0 4,8 3,0 2,01 3,9 3,3 1,5 3,45 3,6
4,0 4,0 6,8 4,0 2,68 5,2 4,4 2,0 4,60 4,8
5,0 5,0 8,0 5,0 3,35 6,5 5,5 2,5 5,75 6,0
10,0 10,0 16,0 10,0 6,70 13,0 11,0 5,0 11,5 12,0
Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat, albinele nu mai ridică siropul, sau spre sfârşitul iernii, în cazul în care, datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame. Desigur, acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară, în condiţii normale însă, familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one